Drum bun, Daniel!
May 19th, 2012

De vreo câteva ceasuri (deja!), îmi caut vorbele ca să-mi spun că… Să-mi spun ceva, de fapt, orice. Dar mai ales să reuşesc să fiu cumva împăcată, să reuşesc să nu fiu furioasă, să reuşesc să cred că există un plan mare, măreţ, uluitor, plenar şi universal, o logică, o normă prin care plecarea asta e bună, dreaptă, normală. Nu prea găsesc.

Daniel Răduţă nu mai e cu noi, a plecat într-un loc – oricare şi oriunde ar fi! – în care lui îi este mai bine. În ultimele luni a avut dureri şi a trăit mai mult în spital, iar speranţa îl cam părăsise, gonită de durere. Multă durere. Deci e mai bine, a plecat împăcat şi liniştit, în somn.

spacer

Ştiu prea bine cât de mulţi sunteţi cei care l-aţi ajutat când şi cât a avut nevoie, acum mai bine de doi ani. Sute, mii de oameni au reacţionat omeneşte atunci când Daniel a avut nevoie de ajutor. Vouă, tuturor celor care sunteţi supăraţi acum, care credeţi acum că n-are sens să te lupţi şi că speranţele şi gânduri voastre bune pentru Daniel au fost zadarnice, vouă, aşadar, vă spun că aţi făcut o minune, iar faptul că Daniel nu mai e acum printre noi nu schimbă acest lucru.

Dacă nu eraţi voi, toţi şi fiecare în parte, Daniel n-ar fi apucat să-şi cunoască copilul, să fugă, pur şi simplu, din spitalul de la Milano, atunci când s-a născut Vlăduţ, pentru a veni, preţ de câteva ore, la maternitate, în Bucureşti, să-şi îmbrăţişeze soţia şi băiatul, şi n-am să uit niciodată cât de mândru şi de fericit a fost atunci. N-ar fi apucat să-l audă spunându-i Tata, să-i fotografieze fiecare mic zâmbet şi să ne trimită zâmbetele astea pe mail, mândru nevoie mare! Şi fericit!spacer

Dacă nu eraţi voi, toţi şi fiecare în parte, Daniel nu apuca să înceapă planurile şi discuţiile (ajunsese până la Raed Arafat) pentru o clinică de transplant celule stem, una care să rezolve, măcar parţial, problema celor bolnavi de leucemie, condamnaţi la moarte dacă nu reuşeau să facă rost, în timp util, de o sumă aproape obscen de mare pentru orice român de rând.

Şi, în fine, dacă nu era Daniel, noi, toţi şi fiecare în parte, n-am fi aflat niciodată că putem face minuni împreună – cu atât mai mult pentru că el nu mai e ar trebui să ne amintim că putem! Şi pentru asta, fie şi doar pentru asta, pentru că ne-a arătat acest lucru, că suntem umani, ar trebui să-i mulţumim nespus. Şi să respirăm.

Să ştiţi că Vlăduţ îi moşteneşte culoarea ochilor, zâmbetul şi, sunt sigură, curajul şi optimismul. E un băieţel tare vesel şi frumos, care, când o să mai crească niţel, o să afle că tatăl lui a fost un tip grozav, unul pe care l-au admirat şi sprijinit o grămadă de oameni. Cât despre clinică… De-acum nu mai e lupta lui Daniel. Dar poate fi a noastră. Dacă vreţi.


Tags: daniel raduta

This entry was posted on Saturday, May 19th, 2012 at 00:19 and is filed under Necategorizate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

15 Responses to “Drum bun, Daniel!”

  1. spacer Marieta says:
    19/05/2012 at 00:24

    Mai bine închideai comentariile. Nu mai e nimic de spus peste ce ai scris tu

    Reply
    • spacer ruxandra says:
      19/05/2012 at 00:40

      nu. le moderez daca e cazul – sper sa nu fie – dar nu le voi inchide. poate sunt oameni care vor sa spuna ca… vor!

  2. S-a frânt | Marieta says:
    19/05/2012 at 00:48

    [...] să spun condoleanţe e prea convenţional. Pot doar să spun că s-a frânt, poate, aşa cum spune Ruxa, a pornit pe-un drum. Noi nu ştim pe unde s-a dus, dar cândva, într-un târziu vom afla. [...]

    Reply
  3. spacer Laurentiu Matache says:
    19/05/2012 at 01:13

    Pur si simplu nu am cuvinte. Viata e foarte nedreapta uneori.

    Reply
    • spacer ruxandra says:
      19/05/2012 at 01:26

      viata e adesea nedreapta. uneori, insa, e foarte nedreapta :(

  4. spacer nuami says:
    19/05/2012 at 01:14

    vrem..eu am fost mai mult cu Magda Ciobanu …asa spunea si ea ..si prietenul ei ne-a spus , ca Magda s-a bucurat de fiecare zi care a fost posibila pt ca oameni ca voi au ajutat!eu vreau …nu stiu cum dar daca conteaza prezenta mea ..da, clinica aceea e lupta noastra acum!Drum in Lumina sa aiba Daniel!

    Reply
    • spacer ruxandra says:
      19/05/2012 at 01:26

      multumesc, nuami! acum e prea curand si sunt altele de facut, dar exista multa documentatie, multe discutii, un inceput.

  5. Momentul când s-a reuşit… | #colegii says:
    19/05/2012 at 10:00

    [...] Iar la momentul ăla eu zic că blogosfera a reuşit. [...]

    Reply
  6. spacer Alina says:
    19/05/2012 at 11:33

    Atunci cand va fi nevoie, si noi ne vom implica din nou. Nu l-am cunoscut personal pe Daniel, dar om mai tenace si mai optimist nu cred sa fi existat. Drum bun, Daniel!

    Reply
    • spacer ruxandra says:
      19/05/2012 at 12:12

      nici eu nu stiu pe nimeni mai tenace si mai optimist decat daniel. au fost momente, in astia doi ani, cand el m’a incurajat pe mine, la nevoie. de unde gasea putere, nu stiu!

  7. spacer mihai baciu says:
    19/05/2012 at 20:59

    natura a mai pierdut un pasionat. cati raman?cine?
    drum bun , nu te-am cunoscut decat prin randurile tale.

    Reply
  8. spacer just. says:
    19/05/2012 at 21:03

    nu ne ramine decit sa spram ca acolo unde vom merge si noi cindva sa fie mai bine ca pe pamint.

    Reply
    • spacer ruxandra says:
      20/05/2012 at 03:09

      ba ne raman foarte multe lucruri pe care le putem face acum, aici, pana plecam. e unul dintre lucrurile pe care le’am invatat de la daniel.

  9. spacer windwhisperer says:
    20/05/2012 at 03:54

    I will whisper secrets in your ear
    just nod yes and be silent.
    A soul moon
    appeared in the path of my heart.
    How precious is this journey.

    Reply
  10. spacer Roxana (Spiridon) Lungu says:
    21/05/2012 at 16:59

    Un moment trist. Frumoase randuri….

    Reply


gipoco.com is neither affiliated with the authors of this page nor responsible for its contents. This is a safe-cache copy of the original web site.