Tu ai locul tau de refugiu?
by Cris-Mary · May 9, 2012
Cand eram mai mica aveam un loc unde mergeam sa ma detasez de probleme sau uneori sa ma gandesc la ele si la rezolvarea lor. Era locul acela unde mergeam sa fiu eu cu mine si atat. In functie de orasul in care eram aveam cate un loc
In Bucuresti sau Cluj locul meu era un loc public si mergeam des acolo si desi treceau si altii pe acolo nu-mi pasa pentru ca eram doar eu si gandurile mele. Cand eram la bunica mergeam si ma urcam in nuc unde aveam o creanga a mea, copchil nebun, stiu
Acum imi doresc sa merg in oricare din acele locuri dar sincer mi-e frica sa nu creada lumea ca sunt nebuna nu de alta dar o data cu trecerea anilor am devenit mai sensibila si plang mai repede iar plansul e semn de nebunie mai ales daca esti singur si in public.
Locul meu nu era unul spectaculos dar era exact ceea ce avea nevoie sufletul meu.
Voi aveti locul vostru ?
Comments
comments
Discutii50 Comments
La Suceava nu am, aici nici atat dar acasa am… E un loc numit ” la beci ” de toti cei de acolo, un loc aflat pe un deal de unde se vede tot orasul, un loc linistit si placut, un loc de care acum mi-e dor.
Eu nu prea pot sa ma detasez de probleme si nici problemele de mine in ultima vreme.
Da, cunosc..dar ai un loc unde iti place sa mergi si sa ”respiri” un pic ?
Herastrau, clar!
Nu cred că e cineva care să nu aibă un locşor numai al lui. Dacă spune că nu are, înseamnă că nu recunoaşte asta…
Vara, am un colţişor al meu în grădină. Iarna, mă bag în camera mea şi iau o carte în braţe. Când citesc, simt că mă “limpezesc”.
Vreau si eu gradina
( cu siguranta mi-as face un ”locusor” acolo 
Frumoase locuri mai ai. Nucul te ‘drogheaza’ cu aroma frunzelor iar meditația în public are și ea farmecul ei.
Eu am tot două locuri. Un deal foarte înalt la bunici, pe care dacă te sui până-n vârf, observi tot satul, plus satele vecine – o vizibilitate de câțiva kilometri dacă-i senin. Al doilea loc e tot în public, dar mie-mi place să mă plimb cu o viteză redusă. Dacă-s abătut și stau pe o bancă, mă ia depresia. Am nevoie să circul mult. Țintesc un punct fix undeva spre pământ, într-un unghi cam de 45 de grade și las decorul să-mi treacă prin zona privirii periferice. Când eram exagerat de mic, era o emisiune la TVR care pe generic, sau chiar în cadrul emisiunii, avea o filmare dintr-un tren. Pur și simplu o cameră pusă pe botul unei locomotive și minute-n șir, acompaniat de un comentariu, priveai mersul trenului, șinele care dispăreau în josul ecranului, și câmpul sau după caz, copacii, derulandu-se în stânga și în dreapta. Habar n-am cum se numea emisiunea. Cred că aveam vreo 3-5 ani. Doar imaginea asta mi-o mai amintesc. Poate că ăsta e motivul pentru care prefer să meditez în mers. Am rămas cu sechele. Plăcute.
Placute sechele, eu totusi sunt genul mai static
Eu ies in parc, stau pe o bancuta si meditez sau in pur si simplu stau in camera.
Acasa in Maramures stateam pe leagan si admiram cerul
Uuuu ..bun si locul ala din Maramures!
Io acolo-n spatele complexului Mercur, acel parculet. Am copilarit in acea zona, era locul preferat de joaca. Deseori ma duc si stau pe vreo banca in acel parculet
Si in spate la Mercur mergeam vara
Ai drepatate e un parculet mic si linistit .. Urmaream aricii ..era plin pe acolo 
Acum nu mai stiu 
E full si acum de aricei
Pai blogul este un loc foarte bun! Si poti ajunge de cate ori vrei
Spor!
De-asta blogul meu este natural!
Absolut
E locusorul tau:D
Undeva pe marginea unui rau ma asteapta “salcia mea”…
Ioi ce fain .. bun asa .. o salcie:D Imi place!
Locul meu preferat este acasa ….. poate si pentru ca ma inteleg bine cu sotul meu, iar casa are o energie binefacatoare.
Casa e ptr mine locul in care ma simt oricand in siguranta
Yup, deep breathing is quite therapeutic esp if done on a special place you like most. Have a nice week! thanks for the visit!
Thank you Prem! Same to you!
Refugiul mi-este blogul si atat!
E al doilea raspuns de caest gen:) Interesant
Nu am observat. Ce-i drept, nu am beneficiat de timp pentru a citi toate comentariile. Pregatesc ceva nou pentru blog. Dureaza ceva…:)
Eu nu am niciun loc anume. Si asta pentru ca pentru mine nu e locul important ci omul cu care-l impart. Iar refugiul meu este mereu sotul meu, indiferent in ce loc ne aflam. El ma ajuta sa ma detasez de probleme prin atitudinea lui pozitiva si relaxata, nu prea imi place sa fiu eu cu mine si atat (pentru ca imi fac si mai multe griji decat am daca sunt singura). Deci cred ca s-ar potrivi proverbul acela cu omul sfinteste locul… parca asa era…
Frumos spus
Si asta e drept ca uneori putem gasi un refugiu intr-o persoana draga >:D<