- Acasa
- Despre mine
- Lista de dorinte
- Contact
- Servicii
- Chestii
- De ras
- Diverse
- Internet
- Jocuri
- Linkuri
- Nimicuri
- Paul's Stuff
- Vineri
-
Ia-ma nene: Varianta autohtonaArticol scris de Paul in mai 17, 2012 | 3 Comentarii
Sunt unele zile cand ies mult mai devreme de la scoala cu cateva ore si cam de fiecare data pierd autobuzul. Si cum nu am rabdare sa stau inca o ora, doua pana vine celalat autobuz, ma pornesc frumusel si o iau pe jos spre casa – ajung in 30-40 minute. Nu e distanta asa mare, cam 7 km, dar vezi tu, putin sport nu strica. Vorba aia – Mersul pe jos, face piciorul frumos.
Astazi de exemplu, am ratat din nou autobuzul si m-am pornit cu “pejosu” desi ploua putintel asa. De obicei nu sunt genul de persoana care sa stau pe marginea drumului si sa fac cu mana fiecarui sofer sa ma ia cu masina. Nu imi sta in fire. Daca vrea sa opreasca, bine daca nu iarasi e bine, odata si odata tot ajung la destinatie.
DAR.. cand vad ca trec pe langa mine oameni care ma cunosc, vecini, tipi si tipe carora le-am reparat PC-ul candva si nu le-am cerut bani, desi au loc liber in dreapta nici macar nu opresc sa zica “Prostule vi acasa sau faci sport ?”. Pur si simplu trec ca vantul, lasand prostul pe drum. Ca ce, de aia i-a dat Dumnezeu picioare sa le foloseasca… Aproape de fiecare data mi se intampla asta, ghinionul meu.
Si uneori mai trec cu masina persoane care au treaba prin zona unde locuiesc eu, sau agenti de vanzari care vin pe la magazine, ei spre deosebire de ceilalti care ma cunosc, opresc.
Si nu te mai uita la poza, ca nu am furat-o am luat-o de aici
E unul din jocurile pe computer care mi-au marcat oarecum copilaria. Prima data l-am jucat la varul meu pe un Pentium II, cojit si lovit de fiecare data cand se bloca cursorul pe ecran. Tin minte ca aveam 7 sau 8 ani si era vacanta de Paste parca, ce sa mai directia la varul meu la calculator. In prima zi imi aduc aminte ca am stat aproape toata noaptea sa il termin. Oricum era ceva hard pentru vremea respectiva, mi se parea extrem de greu sa parcurg labirintul si sa omor soldati nazisti, acum e floare la ureche. Mi-a trezit multe amintiri astazi cand l-am rejucat.
Recent jocul a implinit 20 de ani. Daca vrei il poti juca si tu gratuit aici
Cancerul. Toata lumea cand aude de cancer se gandeste pe loc la moartea provocata de aceasta boala neiertatoare. Cancer = Moarte. Dar totusi, am o nelamurire. (recent a murit o cunostinta de a mea tot din cauza cancerului, de asta am si o nelamurire) si nu vreau sa zic ca fumat, a mancat snakuri, a consumat bauturi acidulate sau orice alte substante cancerigene, daca asa se numesc. A murit din cauza cancerului pulmonar.
In trecut, cand medicina nu era atat de dezvoltata asa cum e in ziua de astazi, atunci cand lumea nu stia cine sau ce e cancerul si de ce se moare pe capete din cauza lui. In zilele noastre cand o persoana bolnava de cancer afla lucrul acesta de la medic, intra in depresie si stres gandindu-se numai daca va mai putea vedea ziua de maine.
Ce vroiam eu defapt zic. In trecut cand oamenii nu stiau absolut nimic de cancer si totusi ei simteau acea neregula din interiorul lor, nu cred ca ei se gandeau la moarte ci pur si simplu la o durere trecatoare… si totusi ei piereau dupa un timp, unii tineri, altii batrani, dar cei din jur nu stiau de ce.
Acum intreb si eu ca prostul “Oare bolnavul de cancer, atunci cand apar primele semne, ar trebui sau nu ca medicul sa il avertizeze sau sa ii spuna direct in fata ca are cancer ?”