Cine sunt mediatorii? Mediatorii sunt persoane autorizate să practice profesia de mediator de către Consiliul de mediere. Membrii acestui Consiliu sunt aleşi de către mediatori şi validaţi de Ministerul Justiţiei. Mediatorii sunt persoane independente de părţi şi au obligaţia să-şi exercite profesia cu respectarea următoarelor obligaţii:

§  Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite de la părţile angajate în  de mediere;

§  Să păstreze neutralitatea faţă de părţi şi să exercite calitatea de mediator cu imparţialitate;

§  Să asigure respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.

Dacă mediatorul încalcă dispoziţiile legii medierii, atunci va răspunde disciplinar sau, în situaţia în care produce un prejudiciu în exercitarea profesiei, va răspunde civil faţă de părţi.

Procedura medierii.

a)       Persoanele care pot apela la mediere. Orice persoană fizică şi juridică se poate  adresa mediatorului. La mediere pot participa două sau mai multe părţi, în funcţie de numărul celor implicaţi în conflict.

b)       Momentul când poate interveni medierea. Părţile interesate se pot adresa mediatorului atât înainte de a ajunge la instanţă, cât şi în cursul judecării cauzei. 

c)        Procedura medierii este facultativă pentru părţi. Nu există obligaţia pentru părţi de a se adresa mediatorului, fiind la latitudinea acestora să apeleze la mediere sau să procedeze la folosirea unei alte modalităţi de soluţionare a conflictului-instanţă, arbitraj, etc. 

d)       Contractul de mediere. Procedura de mediere va avea loc numai după încheierea unui contract în formă scrisă între mediator şi părţile în conflict. Mediatorul este îndreptăţit să primească un onorariu convenit cu părţile.

e)       Tehnica medierii. Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.

f)        Rolul mediatorului. Mediatorul nu poate impune  părţilor o soluţie cu privire la conflictul  supus medierii. Acesta are rolul să asiste  părţile şi să le sprijine  in demersul lor comun de soluţionare a conflictului, in vederea obţinerii unei soluţii convenabile tuturor celor implicaţi în  mediere.

g)       Drepturile părţilor.

§  Părţile au dreptul să accepte participarea la procedura de mediere, iar acceptarea trebuie să fie expresă şi în formă scrisă.

§  Părţile au dreptul, în cursul  medierii, să fie reprezentate de avocaţi sau de persoane împuternicite cu procură specială.

§  Părţile au dreptul să denunţe în mod unilateral contractul de mediere, în orice fază a procedurii.

h)       Rezultatul medierii. Medierea se poate încheia, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi, prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;

i)         Condiţiile înţelegerii încheiate de părţi.

§  Părţile au dreptul să încheie o înţelegere, fără ca prevederile acesteia să aducă atingere legii şi ordinii publice.

§  Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public, în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.

Medierea în cursul procesului civil. În cazul în care litigiul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la recomandarea instanţei, acceptată de părţi. La închiderea procedurii  de mediere, mediatorul este obligat să informeze instanţa asupra rezultatului medierii. În situaţia în care s-a ajuns la o înţelegere, instanţa, la cererea părţilor, poate pronunţa o hotărâre, luând act de tranzacţia părţilor şi poate dispune restituirea taxei de timbru.

Medierea în materie penală. Medierea nu poate fi impusă nici uneia dintre  părţi, aceasta trebuind să fie acceptată, atât de partea vătămată, cât şi de făptuitor. Medierea va avea loc cu garantarea dreptului fiecărei părţi la asistenţă juridică sau la serviciile unui interpret.

Diferenţa dintre mediere şi alte forme de soluţionare a litigiilor.

a)       Diferenţa dintre mediere şi arbitraj. Principala diferenţă dintre cele două forme de soluţionare a conflictelor  rezultă din aceea că prin deducerea unui litigiu arbitrajului, arbitrii decid asupra modului de soluţionare a litigiului dintre părţi. În cazul medierii, mediatorul nu soluţionează litigiul, ci  asistă părţile în negocierea şi obţinerea unei soluţii convenabile pentru toţi cei implicaţi în conflict.