• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Gigel şi Cicica se întâlnesc la un cico. Gigel este deprimat,

iar Cicica vrea să îi înţeleagă păsul în speranţa că poate îi va fi de ajutor. 

Gigel: Nu sunt mulţumit cu ce am până acum! Vreau mai mulţi bani! Vreau să îmi schimb job-ul! Vreau o casă nouă şi o maşină sport!

Cicica: Bun, dar ce ai făcut până acum ca să îţi poţi îndeplini visul?

Gigel: Păi… nimic (plecându-şi capul).

Cicica: Ok, dar când te apuci să faci o schimbare în sensul ăsta? Citeşte articolul

Bună,

Sunt Dunţica şi nu am mai scris pe blog de exact 4 luni. 142 de zile. 3408 ore. 204408 minute. Atât. Mă întreb câţi dintre cititori  mi-au observat lipsa, că eu de mult am simţit nevoia să scriu, să mă eliberez, să fiu eu însămi, să plâng şi să râd atunci când chiar simt asta, şi nu doar ca să îi împac pe cei din jur.

204409. Încă un minut în plus. Cât a însemnat asta? Ai realizat când a trecut acest minut? Dar când a trecut ultima oră?  Ce făceai acum 4 ore şi 18 minute, mai ştii? Mai mult ca sigur că nu, pentru că nu acordai atenţie. Citeşte articolul

Astăzi am primit un mail extrem de interesant referitor la modalități în care să arăți altora că ești salariatul model! Nu de alta, dar o să vă ajute la locul de muncă mai mult decât credeți! Nu am vrut să fac nicio traducere, varianta brută a mesajului transmis e cea mai bună.

Indispensable office skills

1. Never walk without a document in your hand! People with documents in their hands look like hardworking employees heading for important meetings. People with nothing in their hands look like they’re heading for the canteen. Citeşte articolul

Ideea acestui articol a pornit de la un link postat de Dorian (aka @The_Dorian pe Twitter), referitor la Strange Sex – Erotic Sex . Aș putea spune că individul din video-ul respectiv are niște probleme mentale, dar până la urmă, gusturile sexuale ale fiecăruia trebuie acceptate așa cum sunt, fie ele dezgustătoare, penibile sau chiar șocante.

Am intrat apoi pe link-urile recomandate de Youtube, ajungând în cele din urmă la cel ce urmează: Citeşte articolul

31 decembrie 2011 – ultima zi a unui an tumultos, cu multe urcușuri și coborâșuri, cu foarte multe nopți nedormite, anul în care am experimentat la maxim apariția cearcănelor, a somnului în urma durerilor de cap, a zâmbetului tâmp pe față, a împlinirilor și dezamăgirilor, a unor oameni frumoși, a unor prieteni buni.

A fost un an plin. A fost un an care a început cu un oarece gând de relație și se încheie cu ultimul capitol din cartea care a rămas deschisă poate prea mult timp. Primul cuvânt l-am scris în martie 2006, al doilea în mai 2006 urmând ca în septembrie 2009 ultima frază să rămână întreruptă… nu și-a găsit punctul. Foile nescrise și-au găsit cuvintele după sfârșitul verii acestui an, dar se pare că numărul lor a fost mai mic decât speram odată. Poate mult prea mic.

Și am închis cartea… Citeşte articolul