Cel mai probabil ai spune ca e un puştan de 15 ani pentru că încă foloseşte “tz”’-ul  în loc de “ţ”. Ei bine, dragă cititorule, ţin să te dezamăgesc: nu ai ghicit nici varsta, nici sexul. Sunt o tipă trecută de 21 22 de ani care şi-a petrecut toată copilăria spunându-i-se “dunţica” sau “dunţi” de către bunicul şi doi dintre veri. Atât! Poate tu ai fost alintat cu cine ştie ce diminutive inventate de mami tău sau vecina de la parter, cu “grasule” sau “ochelaristul” de către colegii din generală sau cu “puiuţ” de prima iubire. Cu siguranţă ai tresări dacă ai fi numit din nou după atâta timp. La fel şi eu cand mi se spune duntz… e o amintire ce nu poate fi ignorată.

Deseori mi s-a spus că sunt o persoană foarte puternică întrucât nu ştiu ce este lacrima şi că ar trebui să învăţ să plâng…. cică te descarci! De ce?! Probabil de apa, energia, respectiv mineralele de care corpul are mare nevoie; problema nu îţi este rezolvată atunci când plângi, din contră, pierzi timpul pe care l-ai putea investi în rezolvarea acesteia.

Da… sunt foarte încăpăţânată, ambiţioasă şi îmi schimb atitudinea de la un minut la altul, doar am o dublă personalitate dacă e să mă iau după cercetările astrologilor.

Urăsc ipocrizia, dar societatea mă obligă să fiu ipocrită… Urăsc minciuna, chiar şi aşa sunt momente (rare) în care este mult mai recomandat să ascunzi adevărul… Urăsc prostia, deşi ai putea spune că a luat naştere la 5m de noi… Urăsc pisicile, dar iubesc câinii! Iubesc frumosul, dar urâtul din jur mă face să-l numesc  un simplu plăcut… Iubesc aerul curat, însă unele specimene încă nu au aflat cum se deschide geamul…

Alerg cu ochii închişi după fericire, după fericirea pură şi nu după plăcerea ocazională… Nu ştiu unde este şi unde se ascunde… Poate într-o zi cu soare, sau nori (depinde de anotimp) o să mă împiedic şi o să mi se zică “Bu-hu-huuuu! Ai crezut că ai găsit-o pe Fericire? Ţeapă !! Eu sunt sora mai mica, Iluzie!”  :)

Şi cam atât pentru tine, cititorule …