Like me on Facebook
Aboneaza-te prin e-mail
E-mailul tau:
2 in 1: Pinterest & Instagram
- Follow me on Twitter
Top Comentatori
- Alessia (17)
Aș vrea să nu mai fie vreodată luni!
Pentru ca e cea mai urâtă dintre toate zilele săptămânii. La școală uram lunea, nu neapărat că urma după week-end și mă aștepta o săptămână de trezit de dimineața și mers la ore, ore pe care le detestam în marea lor majoritate, cu mici excepții și când zic mici, păi mici sunt: maxim 2-3 materii. Nu faptul că lunea era prima zi din săptămână mă deranja ci pentru că lunea se întâmplau doar lucruri dintre cele mai nedezirabile: teze, lucrări de control, ninsori, ploi, mici depresii, toate se strângeau și se întâmplau pe rând lunea. Și în prezent lunea am declarat-o ziua în care dacă aș putea m-aș închide într-un dulap și aș aștepta ziua de marți.
Orice aș face lunea iese pe dos. La serviciu câțiva dintre colegi știu că dacă-i luni tre` să mi se întâmple ceva care să mă facă să îmi incretesc fruntea toată ziua. Azi însă a fost my dayoff. Am stat toată ziua acasă. Credeți că a fost mai bine? V-am zis că dacă nu mă închid în șifonier n-are niciun efect, așa-i? Ei bine am ieșit din casă pe la 11 să pun un colet la poștă. La 2 minute după ce am ieșit din scara blocului începe ploaia. Evident că am plecat fără umbrelă. Nici nu știu de ce mai am una că oricum niciodată, dar absolut niciodată n-o car după mine. O iau la fugă, trec rapid trecerea de pietoni, aud câteva scârțâieli de frână în spatele meu, probabil și ceva vorbe înțelepte la adresa mea, ajung la poștă, și…surpriză! coadă până la ieșirea din clădire. Să mă întorc înapoi, să nu mă întorc…? Am zis că dacă tot am ajuns până acolo să stau. Cât poa` să dureze? 10, 20 de minute?
Citeste mai mult
Când simți că nu mai ești la fel de tânăr
…ca să nu zic când știi că îmbătrânești că încă suntem tineri și termenul de îmbătrânire l-aș folosi doar în sensul de super exagerare și momentan nu-i cazul. Că nu mai ești ca la 17 ani când viitorul încă nu era bine scris, când încă puteai alege și te puteai răzgândi și orice decizie neînțeleaptă era privită ca o lecție nouă de viață, nu mai e pentru nimeni un secret. Ai trecut de 25 de ani și parcă, deși ești încă în perioadă de vârf a tinereții, resimți altfel totul.
Lăsând nota gravă a introducerii la o parte și trecând într-un registru ceva mai tragic comic, zilele trecute m-am trezit, aproape inconștient, gândind sau luând decizii pe care în urmă cu câțiva ani nici măcar nu le-aș fi luat în calcul. Bine, treaba e de ceva vreme, nu s-au întâmplat toate în 2-3 zile dar mă rog, în ultimul timp situațiile au fost destul de dese încât să-mi ridice o sprânceană în semn de întrebare și să-mi provoace un oftat adânc al resemnării în fața unui timp care curge de-acum înapoi oricât ne-ar plăcea să credem că lucrurile nu stau chiar așa.
Am pastrat o cutie de la o pereche de adidași care stă pe hol de vreo doua săptămâni. Nu am aruncat-o pentru că m-am gândit că… cine știe când îmi va trebui la ceva! La ce anume mi-ar putea servi o cutie de carton, nu știu, cert e că încă nu m-am hotărât ce să fac cu ea, nici dacă s-o arunc, nici dacă s-o mai las să zacă pe hol sau să-i caut un alt loc în care, sper eu, voi găsi la un moment dat ceva care merge depozitat acolo.
Citeste mai mult
Ce greseli nu ati tolera intr-o relatie?
Un subiect delicat atunci când vine vorba de relația de cuplu este fără îndoială cel al recunoașterii greșelilor. Mie una mi-e greu să admit că am greșit. Prefer să dau vina pe orice altceva: ziua de la muncă, aglomerația din autobuz, coada de la poștă, orice care poate în vreun fel să-mi justifice greșeala.
Eu în sinea mea simt că am făcut sau spus ceva greșit, că am acționat fără să mă gândesc la el, dar de multe ori îmi vine greu mai întâi să accept față de mine și mai apoi să admit în fața lui. Nu e vorba că nu sunt deschisă, căci sunt, dar de cele mai multe ori ne e greu să recunoaștem atunci când greșim de teama de a nu fi judecați.
Chiar dacă ai o relație super deschisă cu cel de lângă tine, vă împărtășiți tot, întotdeauna vor exista rețineri atunci când consideri că faci ceva greșit față de el, dacă să-i mărturisești sau nu, ce va crede despre tine si daca se vor schimba sau nu lucrurile între voi.
Dar credeți-mă pe cuvânt că nimic nu se compară cu sentimentul pe care ți-l dă, cum să-i spun, eliberarea, atunci când spui exact ce ai pe suflet ca și cum nimeni nu te-ar auzi și te-ar condamna. Eu experimentez de ceva timp sinceritatea asta și mă simt excelent. Am mai multă încredere în mine, în noi și în comunicarea dintre noi. Și având o astfel de atitudine proactivă îl încurajez și pe el să procedez e la fel. Ok, poate nu întotdeauna reacțiile lui sunt dintre cele mai mulțumitoare dar cred eu că în final, cel puțin într-o relație de cuplu, sinceritatea trebuie apreciată.
Citeste mai mult
Niciun doctor n-ar trebui sa pută
Ieri am fost în vizită la dentist. Pentru a nu-știu-câta oară anu` ăsta dar așa-i când lași totul pe ultima sută de metri și te duci doar atunci când începe să te doară. Luați aminte și nu procedați ca mine. Cel puțin de două ori pe an un control la dentist e indicat. Am intrat in cabinet si m-am așezat pe scaun. În încăpere era răcoare, mă rog, nu că de vreo 2 săptămâni n-ar ploua în continuu, prin urmare zăpușeala, căldura și aerul închis lipseau cu desăvârșire.
Și cum stăteam eu acolo așteptând doctorul să vină să mă caute în gură, îl aud cum intră în încăpere. Aș fi vrut să își facă simțită prezența doar prin simțul auzului dar din nefericire -pe măsură ce se apropia de scaunul meu am simțit că mă izbește un iz de transpirație stătută. Nu vă imaginați că am mers la un cabinet de stat deși un medic n-ar trebui să pută nici dacă ar și-ar face meseria în cele mai sărace state din Africa.
Citeste mai mult
Castigator placa chic de intins parul
In primul rand va multumesc tutoror pentru inscriere si mai ales pentru ca v-ati dedicat cateva minute completarii chestionarului. Din pacate am doar un premiu de oferit dar mai pregatesc cateva concursuri pe blog, asa ca stati pe-aproape!
Citeste mai mult
Cand regulamentul e fix degeaba
După cum știți saptamana trecută s-a derulat campania RoNewMedia prin care un blogger putea câștiga un Samsung Smart Tv, campanie la care m-am înscris și eu. Cred că e a treia de acest gen la care particip (am mai participat la două campanii Blogal Inițiative unde premiile erau un iPhone 4S și un iPad2) și sinceră să fiu la ce noroc am eu la concursuri în general, prefer să mă înscriu doar atunci când premiile mă atrag și mi le-aș dori cu adevărat. De regulă îmi cam plac toate gadgeturile scumpe, asta așa ca idee. Cele pe care nu mi le-aș permite. Ca de exemplu Samsung Smart Tv 3D: costă în jur de 4000 de ron cel mai ieftin, bani pe care și dacă i-aș avea nu i-aș da pe unul. Pentru o tastatură, două boxe și un mouse super mega optic sincer nu aș concura pentru că, evident, dacă am nevoie de ele mi le cumpăr singură.
M-am gândit mult dacă să scriu articolul ăsta sau nu. Să ne înțelegem, nu mă oftic (ok, poate doar un pic) și nu m-am ofticat (cât de inestetic mi se pare cuvântu` ăsta!) nici când nu am câștigat iPad-ul sau iPhone 4s-ul. Pentru că e vorba de percepția fiecăruia, în speță a sponsorului, și oricât de bun ai crede că e articolul tău e posibil ca ei să nu-l perceapă ca fiind revelația concursului. Ei, până acum nu mi s-a întâmplat să mă agit că a câștigat altu`, asta e, sănătate taică și bravo ție, acum însă mi se pare revoltător din mai multe motive, motive pe care le veți înțelege și voi, sau cel puțin așa sper.
Citeste mai mult
Once in a summer (2006)
Nu cred că mai e un secret pentru nimeni faptul că una dintre micile (ok, puțin mai mari) plăceri vinovate sunt filmele asiatice. După ce am văzut cam tot ce am găsit pe net de Michael Haneke (fascinata fiind de Funny Games) am zis că am nevoie de o pauză de la filmele ceva mai solicitante și m-am reîntors la cele asiatice.
De data asta am ales un film coreean din 2006. Despre film am aflat de pe un blog de nișă autohton, aflat la început – Azianom – unde am găsit un scurt review al poveștii și filmul uploadat în 3 părți și…surpriză tradus în limba română, ceea ce e admirabil, așa că, dacă sunteți fani ai filmelor japoneze, coreene, chinezești vă recomand să aruncați un ochi pe Azianom.
Dar să ne întoarcem la povestea din "Once in a summer". Filmul debutează cu o tânără jurnalistă care încearcă să-și păstreze job-ul promitand sefului ei ca are să-l invite la un eveniment pe fostul ei profesor: Park Suk-Young. Acesta este de acord să participe cu o singura conditie: tanara sa i-o găseasca pe Seo Jung-In. Challenge accepted. Sau cel puțin așa îmi imaginez că ar fi zis juranlista căci s-a pus temeinic pe treabă. Și odata cu ale ei cautari suntem introduși în amintirile din tinerețea profesorului.
Citeste mai mult