24, ba nu, 25, 26, omg!…27! Ana, momentan acasă în Ploiești (dar cu mintea prin alte orașe). 

Am locuit în perioada facultății 4 ani în București și aștept o ocazie bună să mă întorc acolo. Dacă ar fi după mine m-aș muta definitiv în Tokyo cu toate animalele de plus și cu toate persoanele dragi în bagaj.  

Am terminat liceul "€œAlexandru Ioan Cuza” în Ploiești la profilul socio-uman, sau științe umaniste. (cât de științe pot fi cele umane, nu știu, așa că nu mă întrebați). În clasa a 12-a am avut o epifanie si mi-am zis ca dacă am citit Cioran toată adolescența ar fi indicat să-mi continui pasiunea la Facultatea de Filosofie din București. Zis și făcut. După 4 ani însă am revenit în Ploiești unde… m-am apucat iar de școală. De data asta Litere și Științe la Universitatea de Petrol și Gaze specializarea Română-Engleză. Și cam atât cu școlile că venise vremea să îmi câștig existența așa că, am făcut ce face orice om mare, am intrat obligat-forțat de împrejurări în câmpul muncii. Nu, nu sunt nici profesoară și nici traducător autorizat căci judecând după școlile terminate cam asta ar fi fost profilul în care m-aș fi încadrat. Lucrez în telecomunicații în departamentul de Data Support. Nici în clin, nici în mâneca, și cu toate astea simt că fac exact ceea ce-mi place.

De ce nu. Am avut mai multe tentative de-a lungul vremii. Am avut asadar mai multe bloguri, dar fie uitam de ele, fie le restricționam și le uitam parolele, fie mă plictiseam aproape înainte de a mă apuca serios. Până acum 3 ani când s-a născut Questioare, un blog timid pe o platformă gratuită de wordpress. De blog m-am apucat la sugestia unui fost coleg de facultate care avea deja unul unde eu comentam zelos fiecare articol în parte. Probabil că se plictisese de părerile mele exprimate mai pe larg decât s-ar cuveni într-un comentariu și s-a ținut de capu` meu să îmi încep propriul blog. Și asta am și făcut. Dacă la început planul era să fie un jurnal al cărților citite și al filmelor bune vizionate, între timp a devenit mai mult de atât. Acum scriu, vorba aia, despre tot ce-mi trece prin cap. Ok, nu chiar despre tot căci  întâmplător sau nu, toate cunoștințele și toți prietenii mei îmi citesc blogul. Și de vreun an și ai mei părinți sunt cu ochii pe articolele mele așa că, puțină cenzură n-a stricat imaginea nimănui, ba dimpotrivă. 

Jucării de plus, înghețată de vanilie, ciocolată albă, muzica buna, călătorii multe, persoane dragi alături, un câine rasă Akita, o matza pufoasă, un sac de dvd-uri cu filme de colecție, să fie cât mai multă vreme toamnă, fluturi colorați, o tonă de genți, o cameră cu dressing-uri pline de haine gri, albe si negre, botine cu talpă înaltă, câțiva cm în plus (ok, știu că-i târziu pentru asta), o piele mai puțin albicioasă și fără pistrui, o bicicletă cu coș în față, un Beetle roșu, multe gadget-uri, un perete pictat cu fluturi și buburuze, zile ploioase cu cer senin. Și nu în ultimul rând… timp, timp să mă bucur de toate! 

My favourite quote: 

"You are not a beautiful and unique snowflake.  You are the same decaying organic matter as everyone else, and we are all part of the same compost pile". (Chuck Palahniuk)

PS: Pentru alte intrebari, nelamuriri, insulte sau laude, click-uiti butonul de Contact.

Au scris si altii despre mine

• Interviu BlogEvent
• Interviu Redactia 4fun
• Revista Joy
• Adevarul de seara
• Blogger Magazine