• June 2012
• May 2012
• April 2012
• March 2012
• February 2012
• January 2012
• December 2011
• November 2011
• October 2011
• September 2011
• August 2011
• July 2011
• June 2011
• May 2011
• April 2011
• March 2011
• February 2011
• January 2011
• December 2010
• November 2010
• October 2010
• September 2010
• August 2010
• July 2010
• June 2010
• May 2010
• April 2010
• March 2010
• February 2010
• January 2010
• December 2009
• November 2009
• October 2009
• September 2009
• August 2009
• July 2009
• June 2009
• May 2009
• April 2009
• March 2009
• February 2009
• January 2009
• December 2008

Cred ca am dezvoltat o mini obsesie pentru paini. Si este desigur doar vina Codrutei , despre care am ajuns sa cred ca are un cuptor magic pentru ca altfel nu-mi explic toate minunatiile de paini pe care le scoate de acolo. Probabil ca iti trebuie si niste talent…ca sa faci paine cu maia atat de mirobolanta. Talent care la mine lipseste asa ca fac si eu ce pot…mai precis imi satisfac obsesia incercand tot felul de retete. Paine aromata am mai facut eu…dar nu ma gandisem pana acum sa o inec in ulei de masline…nu stiu de ce, pur si simplu nu ma gandisem. Pana am vazut la this lovely lady cum se face. Si pentru ca rezultatul este aaaaamazing, va scriu si voua reteta!

Ingrediente:

1 cana de apa calduta

drojdie uscata – 2 lingurite

putin zahar

100gr unt topit

coada de la o ceapa verde tocata marunt

jumate lingurita cimbru uscat

jumate lingurita de fulgi de ardei iute

jumate lingurita piper macinat

2 lingurite de sare

3 catei de usturoi feliati

4 cani de faina

+ sare mare, fulgi de ardei iute, ulei de masline

Dizolvam drojdia in apa calduta, cu o lingurita de zahar. Amestecam si asteptam cateva minute sa faca spume.

Intre timp, topim untul intr-o olicica, pe foc mic. Cand este topit il luam de pe foc si il amestecam cu ceapa, usturoiul, cimbrul, fulgii de ardei iute.

Intr-un bol, punem faina, presaram deasupra sarea si piperul si adaugam apoi drojdia cu apa si untul cu mirodeniile. Incepem sa framantam si insitam pana rezulta un aluat moale, nelipicios, care se desprinde usor de pe marginile bolului. Dupa caz, mai adaugam cate putina apa sau faina (la mine n-a fost nevoie).

Ungem un castron mai mare cu putin ulei, punem bila de aluat in el, acoperim cu folie alimentara si lasam sa se odihneasca aproximativ o ora pana isi dubleaza volumul. Dupa ce a trecut acest timp, scoatem aluatul si il mai framantam vreo 2 minute.

E timpul sa punem cuptorul la incalzit. Reteta acestei paini spune sa o coacem intr-o oala cu pereti grosi – un ceaun sau o oala de ceramica. Eu insa nu am asa ceva asa ca am pus-o intr-o oala obisnuita. E important insa sa fie mare pentru ca painea sa aiba loc sa creasca. Iar daca oala are fundul subtire, mai puneti o tava in cuptor, sub ea, ca sa nu se arda pe fund painea. Eu am facut-o si in vasul roman, dar fiind mic, a luat o forma patratoasa.

Pe fundul oalei, turnam 2 linguri de ulei de masline. Formam aluatul intr-o bila si il punem in oala. Crestam aluatul in forma de cruce. Il stropim din nou cu ulei de masline si apoi presaram sare mare, piper si fulgi de ardei iute.

Punem oala in cuptor, acoperim cu capacul si lasam cam 30 minute. Dupa acest timp, coboram putin temperatura in cuptor si scoatem capacul. Mai lasam aproximativ 20 minute pana se rumeneste painea.

O lasam sa se raceasca in oala pana e destul de recita incat sa putem pune mana pe ea.  Cred ca va imaginati ca este o paine divina cu toate acele arome de la condimente si uleiul de masline! Calda este buna tare dar si rece este minunata!  Puteti sa va jugati cu aromele, sa combinati alte tipuri de ierburi (oregano, busuioc, tarhon) – iese o minunatie.

In fiecare luna am un proiect! In fiecare luna ma gandesc si ma razgandesc, scriu si rescriu, caut, imi imaginez, ma joc in culori! In fiecare luna particip la un Tea Party virtual conceput de zana dulciurilor – Emily si, of doamne, cat de mult mi-as dori sa fie real!

Luna aceasta culoarea-tema a fost albul, o nuanta care aveam impresia ca imi limiteaza putin imaginatia dar pana la urma s-a dovedit a fi chiar o placere. Sunt mandra de ce-a iesit, chiar cred ca-i cea mai faina participare de pana acum.

V-am pregatit asadar pentru editia de mai a petrecerii doua rasfaturi mirobolante: ceai alb White Peony si o chec cu banane si aroma de chai indian. Daca nu stiti ce este chai-ul, aruncati un ochi aici. In the spirit of fairness, vreau sa va spun ca ceaiul este de la Compania Ceaiului iar checul este inspirat de pe prea minunatul blog Cinnamon Spice & Everything nice. Despre ceai am scris tot azi pe Tea Mug, puteti sa mergeti sa aruncati un ochi acolo. Pentru chec, gasiti reteta mai jos.

Reteta aceasta este absolut fabuloasa! Va sugerez sa v-o scrieti intr-un carnetel si sa o incercat cat mai curand! Va garantez ca o sa va lingeti pe degete!

Chec cu banane si chai (Chai Banana Bread)

Ingrediente:

3 banane foarte coapte (moi si cu coaja negricioasa)

jumatate de pachet de unt (65%) topit la foc mic pana e lichid

3 linguri de iaurt

2 oua

jumatate de cana zahar alb (cups sau cana de 250ml)

jumatate de cana zahar brun ( il recomand pe acesta, e minunat pentru prajituri!)

faina – 2 cani si un sfert (aceeasi cana cu care masurati zaharul)

o lingurita rasa de bicarbonat

jumate lingurita sare

jumate lingurita scortisoara

o lingurita rasa anason macinat sau cardamom sau amandoua

un varf de cutit ghimbri pudra

un varf de cutit all spice (eu il inlocuiesc cu condimentele pentru vin fiert macinate)

1 lingurita extract de vanilie

Toate condimentele se pot pune in cantitati mai mari daca aveti curaj.

Glazura:

115gr branza dulce, fina, care sa nu fie acra (crema de branza nesarata)

2 linguri de unt moale, la temperatura camerei

jumate de lingurta extract de vanilie

90gr zahar pudra foarte fin (in cazul acesta e bun cel de la dr. Oetker pentru ca are si amidon)

Prepararea checului nu-i cine stie ce filozofie. Ma gandesc insa cu jind la niste cupcakes din acest aluat! Yum!

Intr-un bol mare, mixam bananele, iaurtul, untul si ouale. Adaugam treptat si zaharul si extractul de vanilie.

Separat amestecam faina cu bicarbonatul, sarea si condimentele. O mixam in aluatul de mai sus si amestecam pana se incorporeaza totul si nu sunt cocoloase.

Punem cuptorul la incalzit. Pregatim o forma mica de chec in care punem hartie de copt.  Turnam compozitia inauntru.

Dam la cuptor pentru aproximativ o ora. Pe la 50 de minute, puteti incepe sa testati checul cu scobitoarea. Este gata cand aceasta iese curata. Va fi un chec dens, greu, din care veti taia feliute subtiri pentru ca este foarte satios.

Lasati-l sa se raceasca de tot (peste noapte) inainte de a-l orna sau taia.

Pentru glazura, am batut cu mixerul branza cu untul si esenta de vanilie. Am adaugat apoi si zaharul pudra si am mai batut pana a devenit o crema fina si gustoasa.

Checul creste multicel in cuptor (ca o paine) asa ca l-am decupat astfel incat sa fie drept in partea de sus. Am pus glazura deasupra si am inceput sedinta foto!

Demult nu v-am mai prezentat o reteta mai exotica desi fac destul de des chestii noi pentru ca-mi place diversitatea, ma ajuta sa nu ma plictisesc de bucatareala. Din pacate insa, sau din fericire poate suntem tare pofticiosi si nu mai apuc sa fac poze.

Reteta aceasta am gasit-o pe un blog care imi este o foarte buna sursa de inspiratie. Majoritatea retetelor de pe Skinny Taste sunt minunate – gustoase si deosebite desi usor de facut si cu ingrediente usor de gasit, la preturi accesibile. Multe retete sunt variante ale unor retete clasice, adaptate astfel incat sa fie mai interesante. In fine, gusturile noastre se potrivesc atat de bine cu cele ale autoarei blogului incat foarte rar se intampla sa publice o reteta care sa nu ma tenteze si mai mereu imi trece prin minte expresia “Uf, de ce nu m-am gandit eu la asta!”

Este vorba asadar de o reteta ca un ostropel dar mult mai gustoasa, facuta cu un ingredient surpriza – laptele de cocos – cel care-i da si numele de ostropel jamaican.

Ne trebuie:

pulpe de pui inferioare (eu am avut o caserola, cred ca sunt 8 in ea)

zeama de la o lamaie

1 ardei taiat cuburi

o cana de sos de rosii de casa sau o rosie mare taiata cubulete sau cam 3 sferturi dintr-o conserva de rosii cuburi

3 fire de ceapa verde

1 morcov razuit

2 catei de usturoi

2 lingurite de cimbru uscat

2 linguri de sos de soia

o lingurita rasa de sare

o conserva lapte de cocos neindulcit

2 lingurite amidon

Prima oara ne ocupam de pui. Il curatam si spalam si apoi stoarcem deasupra zeama de la lamaie. Il “masam” bine si apoi adaugam si restul de ingrediente pentru marinata: rosia, ceapa, usturoiul (taiate marunt), ardeiul, cimbrul si sosul de soia. Le acoperim cu folie si lasam in frigider pentru cel putin o ora.

Folosim o oala mare si de preferat cu fundul mai gros. Eu nu am, din pacate, asa ca am stat cu ochii pe ea sa nu se prinda si am folosit foc mic. Incingem uleiul asadar si calim pulpele de pui. Inainte de a le cali, indepartam de pe ele toate legumele in care au stat la marinat. Il prepelim in ulei pe toate partile, pana se coloreaza si apoi adaugam deasupra si marinata si morcovul. Amestecam si mai lasam asa pe foc inca 10 minute.

Separat, amestecam laptele de cocos cu amidonul si apoi adaugam in oala, putin cate putin, amestecand mereu.  Daca pana acum ati fost pe foc mare, e timpul sa-l dati cat mai mic posibil si sa puneti capacul.  Se mai lasa cel putin 20 minute pana cand carnea se desprinde de pe os si legumele sunt facute. Se adauga, dupa gust, si sarea.

Este o varianta minunata pentru clasicul ostropel. Eu am fost atat de incantata de ea incat cred ca as fi in stare sa o fac in fiecare saptamana si nu m-as satura. Merge bine cu mamaliga, orez sau piure dar noi am mancat-o si asa simpla, doar cu paine.