De sunt trişti angajaţii din bănci?
Aţi observat că angajaţii din bănci sunt trişti?
Pentru că în ultima vreme am intrat în mai toate băncile pentru a culege informaţii despre diverse tipuri de credite am observat că oamenii din spatele ghişeelor sunt atât de trişti că te deprimă numai privindu-i. Se uită prin tine, au nişte replici foarte bine învăţate, vorbesc foarte foarte încet (pentru mine e ciudat fiind obişnuită să vorbesc oarecum tare 
), zâmbesc foooarte rar, nu prea gustă glumele de nici un fel şi se aşteaptă ca tu să vorbeşti pe limba lor de “bancheri”.
Ieri, de exmplu, am intrat în mai multe sedii ale unor bănci şi m-am lămurit că nu sunt eu într-o perioadă nasoală şi văd numai tristeţe ci că ei sunt ciudaţii. Foarte serioşi şi scorţoşi. Nu poţi smulge nici un zâmbet de la unii. Oare nu au şi ei un curs în şcoală care să-i înveţe să zâmbescă? Dacă nu, ar trebuit să se introducă în programă ceva de genul. Sau măcar ceva de relaxare a muşchilor feţei…
Model cu defect
Sunt în căutarea unor hăinuţe pentru ocazii speciale. E sezonul nunţilor şi eu nu mi-am făcut stocul de rochii, fuste şi alte d-astea. Tocmai din această cauză, de câteva zile tot cotrobăiesc prin site-urile de profil. Azi intru pe site-ul H&M şi dau de o fustă tare frumuşică. Când să văd cum arată pe model, îmi pică ochii în gură. Mie n-o să-mi stea aşa bine pentru că eu am genunchii la locul lor.
Mă mai gândesc dacă rămân sau nu la ea. De frumoasă e frumoasă tare, dar pentru fete care nu au genunchii ataşaţi picioarelor.
Vreau vacanţă
Vreau vacanţă la modul că vreau să plec undeva departe, să vizitez locuri şi să trăiesc experienţe noi. Dacă în ultimii 4 ani am tot ieşit din ţară cam în perioada asta a anului şi aveam ce povesti.
Interesante că de câte ori am plecat, am făcut-o pe cont propriu. Ne-am urcat în avion şi am plecat. Nu am fost niciodată plecaţi la modul “organizat”, adică printr-o agenţie de turism. Nu ştim cum e să plecăm organizat. Ar fi cazul să încercăm şi asta, nu?
Pentru că mă ştiu o persoană cheltuitoare şi mare amatoare de site-uri cu hăinuţe, nu mi-a scăpat nici miniprix. Aşa am aflat şi de miniPRIX voyage.
Mă gândeam că poate rezervăm bilete pe miniPRIX voyage, rezervăm şi camera la hotel evident cu mic dejun inclus pentru că masa de dimineaţă e cea mai importantă şi îţi dă energie să începi ziua, găsim şi transferul de la aeroport şi spre aeroport.
Acum… important e să ne decidem unde vrem să plecăm. Italia, Grecia şi Austria ies din discuţie pentru că am fost, dar miniPRIX voyage au câteva oferte şi cum eu sunt mare amatoare de oferte, mi-ar plăcea să beneficiez de serviciile lor. Deja am una care îmi face cu ochiul, dar nici un circuit cu autocarul nu mi-ar displăcea.
Ce e interesant la site-ul ăsta e că:
- Poti plăti în rate cu cardul avantaj sau online cu cardul de debit/credit, sau în numerar la orice magazin miniPRIX din Bucureşti (fără nici un fel de comision suplimentar).
- Tarifele afişate la biletele de avion sunt finale şi nu se percepe nici o taxa suplimentară, chestie foarte rar întâlnită la alte site-uri de gen. Mereu se găseşte vreo taxă oricât de mică de achitat…
- Dacă vrei sa afli mai multe detalii despre o anumită destinaţie îl poţi întreba orice pe Călătorescu şi acesta îţi va răspunde în cel mai scurt timp.
- Fanii de pe Facebook pot obţine super oferte la tarife incredibil de mici.
Acestea fiind spune, mă apuc de strâns bani ca să pot pleca în vacanţă cât mai repede.
Locuinţele ieftine pentru tineri
Cu aproximativ un an şi trei luni în urmă (februarie 2011) am primit plicul salvator de la Primaria Constanţa. Cel care mă anunţa că mi-a venit rândul la o casă. Cea pentru care depusesem dosar cu vreo 4 ani în urmă (2008), înscriere în programul Locuinţe ieftine pentru tineri. Evident că mi-am spus că nu voi irosi şansa primită şi că voi profita de ea.
Aşa că m-am văzut cu plicul. Nu mă aşteptam să îl primesc aşa repede având în vedere că lucrările au depăşit de mult termenul iniţial.
Am fost să vorbim cu constructorul despre preţuri şi dotările iniţiale ale garsonierei, că pentru asta optasem şi să vedem ce preţuri practică. Aşa am aflat că obligatoriu e nevoie de un avans, 20% din valoarea imobilului iar restul de bani vor veni prin credit, cea mai sigură sursă. Am achitat avansul în câteva zile de la întâlnirea cu constructorul, SC Shapir Structures SRL, şi am aşteptat. Aşteptarea a durat fix un an de zile. Timp în care s-a ridicat blocul şi s-au făcut finisajele (finisaje= pereţi albi, obiecte sanitare, uşi).
In tot acest timp am auzit vrute şi nevrute despre blocurile din Baba Novac. Ba că-s făcute din carton, ba că-s prea scumpe pentru ce dotări au, ba că o să cadă cu prima ocazie… Multe, multe chestii. Dacă le-aş fi luat în seamă, nu aş fi ajuns în ziua de azi.
Eh, după anul ăsta de aşteptare am fost anunţaţi că trebuie să achităm şi restul de bani. Soc şi groază! De unde scoatem banii?!?! Iniţial ne-am gândit la un credit pe termen cât mai scurt. Asta era condiţia. Ne permiteam să–l cerem, veniturile erau ok, deci nu erau probleme. Eh, planul de acasă nu s-a potrivit cu ce am găsit pe teren şi n-am luat creditul pe care ni-l doream atât de mult. Fiind vorba de o sumă relativ mică, mai puţin de jumătatea valorii întregii garsoniere, planul era făcut. Nu a mers, băncile au reguli despre care operatorii de la ghişeu nu ştiu. Dezămăgire totală!
Am fost convinşi să încercăm luarea creditului prin Programul Prima Casă. Singurii care ne-au mulţumit au fost AlphaBank. S-au mişcat exemplar. Intr-o lună aveam creditul aprobat. Evident că a picat condiţia pe care o puneam noi, şi anume perioada scurtă. Ne-am ales cu cu un credit Prima Casă pe 13 ani cu o rată de aproximativ 400 lei/lună.
Astăzi am fost să semnez contractul de vânzare-cumpărare. O plăcere, ce să zic! Doamna notar, o drăguţă!
Urmează amenajarea locuinţei. Habar nu am încă ce va fi acolo, mai aşteptăm până după Paşti, poate ne luminează Doamne-Doamne.