AltArt refuză ACTA, acordul multilateral privind standardele internaționale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Absența unei comunicări democratice în faza de elaborare a proiectului, amenințările directe la adresa libertății de exprimare sunt doar câteva considerente care justifică poziția noastră. Dar problema de fond este că ACTA este un act anacronic. Anacronismul ACTA se datorează încercării de a adapta și aplica cu forța sistemul legal creat pentru epoca industrială în zilele noastre, când paradigma reproducerii societății este (devine) una de tip rețea. Ascultând vocea vremii, legislația trebuie să asigure o trecere stabilă de la paradigma veche la cea nouă. Dar ACTA, în loc să răspundă acestei nevoi sociale de fapt o împiedică.
Ceea ce numeam cândva remix culture devine în prezent modul principal de productie culturală și socială. Prin felul în care restricționează accesul la informație și utilizarea acesteia, ACTA nu oprește o așa-numită piraterie, ci împiedică însăși producția culturii și prin asta, reproducerea societății. Astfel, ACTA este o piedică în calea dezvoltării sociale, și pe termen lung aduce stagnare, iar mai apoi regres.
AltArt susține necesitatea creării unui cadru legal privind drepturile de proprietate intelectuală care începe prin redefinirea conceptului de proprietate intelectuală în sine, într-o societate cu un model de producție de tip rețea. Pretindem ca această legislație să urmărească dezvoltarea tehnosocială a prezentului și să rămână deschisă viitoarelor evoluții, respectând totodată deplin libertățile fundamentale ale individului. Doar un asemenea cadru legal este unul pe care îl vom susține.
Media hacking in the Society of Spectacle – public debate
03.11.2011, 18.30 h (in English)
Invited artists: Hans Bernhard/Ubermorgen.com (AT), Aleksandra Hriszfeld (PL), István Szakáts (RO)
In his book “The society of Spectacle” from 1967 Guy Debord stated that representation has started to replace reality, completely colonialising social relations. The phenomenon is bigger than it appears at first sight, already including the power discourse: the political dimension of the media generated spectacle is obvious if we have in mind the idea of ”visible governance”. In this context media hacking becomes a political instrument, and the media hacker is a political actor. The debate will seek to cover the theoretical and practical aspects of the existence of the individual and his possibilities to generate political discourse through hacking.
The debate is part of the project Re:make – rethinking media art in collaborative environments (www.remakeme.eu), co-funded by EU Culture 2007-2013 Programme and by the Administration of the National Cultural Fund.